… adica fete numite Andra. Am remarcat ca acest nume (de altfel, frumos) ma urmareste obsedant. Unele dintre Andre au o semnificatie mai mare pentru mine, altele mai mica (cum e firesc). Ce gasesc interesant este ca, inevitabil, drumul meu se incruciseaza cu al unei Andre. Pana acum, acest lucru a fost bun, pentru ca Andrele pe care le cunosc sunt printre cele mai agreabile persoane caruia datu mi-a fost sa le strang mana. Daca as crede in destin sau in mama omida (sau in fiica ei, Rodica), as zice ca inevitabil am sa ma insor cu o Andra, pe sotia chitaristului care va canta la nunta o va chema Andra, voi avea o vecina numita Andra (cu care probabil am s-o insel pe sotia mea), si sacoul pe care il voi purta in sicriu va fi marca “Andra”.
Unele dintre aceste fete au trecut prin viata mea ca prin branza, si singura amintire vizuala este in bila cenusie care screme cuvinte in acest moment. Imi pare rau, dar ceafa mea nu are port USB, deci nu le pot descarca. Am sa umplu golul cu poze aleatoare gasite pe Google. Zic asta ca sa fie clar ca nu imi plac anime-le, ba consider ca fanii anime sunt toti niste perversi sexuali.

1. Andra
Prima Andra a fost colega de clasa in Bacau din a intaia pana intr-a opta cand drumurile noastre s-au despartit. Eu am ales liceul cool, ea a ales liceul de tocilari infecti. Imi amintesc despre ea ca era o fata destul de tacuta, dar prietenoasa si cu simtul umorului. Ne intelegeam bine: m-a invitat si la ziua ei o data! Acolo, noi baietii am stat numa cu varu-su mai mare, care era “cool”, si ne-a invatat injuraturi si chestii. Apoi am sugrumat-o pe alta fata invitata. Ha ha, good times. Am mai vazut-o de cateva ori cand veneam in vizita la a patra Andra. Cand am terminat liceul, drumurile noastre s-au despartit si mai tare, ea luand calea Iasilor. Am vazut-o ultima oara cand am fost in Bacau, la brat cu un tip smecher (probabil cu masina tare) si roscata. E la fel de prietenoasa, ar fi trebuit s-o imbratisez. Te pup, Andra, oriunde ai fi.

2. Andra
Aceasta Andra a fost cu mine la cor in scoala generala. Ea era la vocea 1, as is the way of all women, si eu la a doua (inca nu atinsesem dulcele prag al pubertatii). Nu imi amintesc foarte multe despre ea, decat ca era mica de statura. Cred ca ii placea de mine, dar intr-un fel maternal, pentru ca era mai mare cu vreo 2-3 ani. Mai tarziu, am aflat ca e sora unui coleg de liceu. De la ea am luat cursuri de jurnalism (adica notitele de la pregatire) si ea mi-a recomandat profesorul. Dar, stiti cum e viata, profesorul a fost un mare bou, eu n-am intrat la jurnalism (ea a intrat, desigur) si acum scriu despre D-I/V pe un blog de pe wordpress.

3. Andra
Prima mea iubire. Desprinsa din strofele lui Eminescu – blonda, inalta, ochi albastri, superfund. Am stalk-uit-o cu un trandafir in mana. Ehei, alea erau vremurile! N-am combinat nimic, se pare ca ei ii placea de un prieten de-al meu mai grasutz asa, si apoi de za popular boi din liceu. Mare pierdere pentru Mocenitate, dar macar am ramas in relatii bune si nu am tzipat “CURVA! CURVA SCARNAVA!” dupa ea. Nu ca as fi facut asta vreodata…