mediocrefest

Stereophonics sunt niste bulangii, pentru ca au reprogramat concertul pe 6 iulie, asa ca cu 90 ron am vazut o singura trupa buna, nu vreo trei, cate vedeam daca ramanea pe 5.

The Amsterdams. Parerea mea despre trupa asta a avut trei incarnari. Prima – i-am catalogat drept copiatori. Suna ca orice trupa britanica de indie. Cel mai tare ma enerveaza riffurile alea sacadate “param, param, param, param”. Daca vreti sa intelegeti mai bine, suna ca intro-ul de la This Fire. A doua parere mi-am intemeiat-o ascultand myspace-ul si a fost “ba, nu e rau; e chiar destul de placut”.  A treia a venit azi – se imbraca naspa, sunt gay, copiaza cu nesimtire, vin cu prietenii la concert, riffurile alea sunt enervante si toate piesele suna la fel. Daca iti plac the amsterdams, I lol @ u.

Verita Saga. lol @ rap

E.M.I.L. punk ’nuff said. La un moment dat au venit doi grasi pe scena si a fost un maraton al penibilului.

krak & smak(sp?). Iritanti prin insistenta de a ramane pe scena.

Stereophonics. Iscusiti. Nu-mi place stilul lui Kelly – e asa distant si rece/cool pe scena; nu prea zambeste. Niste proaste in spatele meu tipau in continuu “DAKOTA!!!! RICHARD!!!!!”. A, si sunetul a fost cam naspa, dar s-ar putea sa fie vina mea ca stateam in fata, la bara.

La Nelly Furtado n-am mai stat, ca nu-mi plac femeile lalaitoare. Asta a fost ziua 3 din BestFest.

va acuz de abuz

Luni seara am vazut puscariasi la teatru. Asta nu este o metafora despre cum toti suntem niste prizonieri ai orasului si teatrul este singura cale de a ne elibera. Pe scena s-au urcat puscariasi adevarati! Nu ma simteam in siguranta deloc… or fi ei artisti, dar daca sunt artisti flamanzi nu stii la ce te poti astepta. In public nu am vazut nici un jandarm, dar cred ca in loja erau vreo doi lunetisti. Este ironic ca eu, un “muzician”, eram acum in public la reprezentatia unor trupe de puscariasi, cand in urma cu 40 de ani, situatia era invers. Ha ha, ironie dulce.

Eniuei, faza asta cu teatrul puscariasilor nu e ceva nou; trupele astea au mai gustat o iluzie de libertate si inainte. Prima trupa se numea “Descuiatii” (oh!) si au “jucat” Un pedagog de scoala noua. Eram foarte entuziasmat, asta fiind una din schitele caragialiene preferate. Un tip din fata mea era si mai entuziasmat, simtind nevoia sa aplaude aleator si sa se intoarca spre mine cu comentarii witty gen “Hah, o stiam pe asta!”. WTB friends. Descuiatii au interpretat o varianta moderna a schitei, si prin moderna vreau sa zic o manea. Probabil majoritatea inputului l-a avut elevul tigan. L-am remarcat pe elevul Ionescu, care semana cu un Hugh Laurie adolescent, dar cea mai buna interpretare a avut-o un MALAC care vorbea cat de repede ii permitea craniul sau neincapator (adica RAR, HAHAHAHAHAHAHA) si batea cu pumnul in masa. Des. El a fost centrul unui moment suprarealist: pedagogul il intreaba daca “ornicul” lui e fiinta sau lucru si i-l penduleaza prin fata hipnotizant. Aici lumina s-a facut albastra, apoi rosie, apoi iar albastra si tot asa, un sunet ciudat (“uuuhooooooouuuhhhh”) a rasunat in difuzoare… timp de vreun minut, dupa care MALACUL  a zis:

Dau cinci mii de euro cui stie sa-mi zica crezul!

Ilar. Piesa se termina cu o manea. Am fost foarte dezamagit ca gluma mea preferata din aceasta schita, si anume:

Profesorul: Dar masa fiinta-i?
Elevul: E lucru, dom’le!
Profesorul: No! ca-z n-are si ea patru?
Elevul: Da, dar nu se misca, dom’le!
Profesorul (si mai vesel): Ei! pe dracu! sa se miste… poake doar ca cu spirikismus!

… nu s-a ridicat la asteptarile imaginatiei mele. Incuiati-i.

Apoi a venit alta trupa, care a jucat Caldura mare, o schita cu mult potential, care in mainile lui Cleese & Palin ar fi rupt stadioane. In mainile unor hoti, violatori si mafioti A FOST UN [SPOILER] CACAT! [/SPOILER] Nici n-a inceput bine “piesa” si am fost IZBIT de vocea naratorului care era chiar o voce reala. Adica “domnul” si “birjarul” stateau in birje si cineva spunea IN TIMP REAL “domnul se duce la usa”, “domnul apasa pe sonerie”. FAIL! Daca ma gandesc bine, greseli de genul asta faceau si aia de la UNATC si ei nu sunt puscariasi, sunt “cineasti”. Ma rog, “domnul” arata bine in rolul asta – era gras, burtos si chel, dar nu intr-un mod manelist, ci distins. Jobenul i se potrivea. “Feciorul” era un molau care probabil si-o ia in fund de la toti in puscarie. “Birjarul” spunea “mo roc” – nu stiu daca asta inseamna ceva in turca or smth, dar cand citeam textul eu intelegeam o interjectie care insemna ca ala sforaie. Schita nu se termina pe strada Pacientei, ci gliseaza in C.F.R., moment in care am plecat, pentru ca nu mai suportam nici ce era pe scena, nici pe ciudatul din fata mea.

Propun sa li se adauge un nou cap de acuzare – crime impotriva artei. Caragiale a fost facut za bitch de niste puscariasi. Vai vai vai unde se duc VALORILE NEAMULUI NOSTRU????????? (despre asta in alt post, coming soon de la aceeasi firma)

P.S. Mersi Nux & Floppy pt. Photoshop.

tot mai bine e la ase

Daca ati avut nesansa sa fiti respinsi la admitere in ASE, apoi Romano-Americana, apoi Spiru Haret, s-ar putea sa fiti in acest moment studenti la UNATC. Poate vi se pare ciudata alaturarea dintre o facultate de “artisti” si cele 3 facultati “last-resort”. Totusi, eu nu imi explic cum ce am vazut ieri la festivalul CineMAiubit a putut fi opera unor studenti la film. Scenarii proaste si pline de clisee, jocul execrabil al actorilor si mai ales o inclinatie spre filme “de arta” (realizate prin imagine alb-negru, 2 personaje per film si discutii nerealiste si emo), m-au facut sa ma gandesc ca as putea si eu face un film de genul asta, chit ca 2 ani jumate am invatat despre indicatori macroeconomici si 4P. Am sa iau filmele de miercuri seara la rand si sper ca, daca vreunul din cei implicati citeste blogul asta, SA-I POCNEASCA OBRAZUL DE RUSINE.

1. Ochiul meu stang

“M-am nascut cu o problema la unul din ochi. Cu ochiul drept vad normal, cu cel stang vad in 35mm”, ne spune un voice-over, in timp ce o fata se joaca cu niste caramizi de plastic si face diverse alte chestii random. Cand credeam ca filmul s-a terminat, incepe din nou, de data asta cu un voice-over masculin care zice aceleasi chestii si ne prezinta un tip care se imbraca in urs. Presupun ca filmul se vrea un fel de slice-of-life, altfel nu stiu de ce nu au editat in post- reclamele de pe pereti – e foarte frumoasa plasare de produs URSUS si Givenchy.

2. Stii de ce am venit?

Nu, “Cristina”, nu stiu de ce ai venit, dar stiu ca esti o actrita penala, la fel ca “Virgil”. Daca stai pe canapea si asculti o melodie simpatica (in acest caz “Canarul”, vai ce interesanta alaturarea dintre aceasta piesa veselo-serioasa si imaginea alb-negru care reprezinta descompunerea esentei umane), reactia de veselie nu iti vine spontan, ci treptat… nu va invata nimic la scoala?

3. Radu + Ana

Comedie cu prosti, asa ca succesul este garantat. Recunosc, am ras foarte mult, dar s-ar putea sa fi fost de usurare ca nu e inca un film emo. Personajul principal e carismatic in luzarismul sau.

4. Interior. Scara de bloc

Astia au avut si ceva bani, pentru ca in film apar Vlad Ivanov (cred ca era el) si Gabriel Spahiu. Cica a cazut un om la tomberon; e tatal lui Titi? [SPOILER]Nu e tatal lui Titi.[/SPOILER] Noapte buna.

5. Heartbeats

“M-am intalnit cu Vlad din intamplare.” Domnisoara scenarista (inevitabil a fost scris de o fata, ca mai rar scrie un barbat ceva asa emo), cand a fost ultima oara cand ati auzit pe cineva spunand replica asta in viata reala? NIMENI nu vorbeste asa. Restul povestii este derizoriu, nu ni se ofera nici o explicatie pentru ce se intampla, actrita principala (de altfel singura – sunt doar 2 personaje) are un joc care poate fi descris cel mai bine prin sintagma “mananca cacat“. A, desigur ca melodia de la credits este Heartbeats.

6. Muzica de camera

Asta a inceput promitator – un tip si o tipa fac sex. Am mai retinut replica:

Face turcu’ niste clante, sa-ti bagi pula-n ele!

Asta chiar n-a fost rau, mai ales tipul juca ok si era natural. GG.

- aici se pare ca a mai fost un film numit Eroul, dar ori nu a mai fost prezentat, ori a fost atat de irelevant, incat am uitat sa-l notez -

7. Scurta revedere

Vai, dar de cand asteptam sa vad un mosneag in curul gol! Iti multumesc, Vlad Fenesan, pentru aceasta oportunitate. A, si inca ceva, ala era candidat la primarie dar umbla neras. Misto.

8. Saga

Dragos Bucur + Gabriel Spahiu + basarabeni = win. Un film foarte simpatic, o alta gura de aer dupa atatea nulitati.

9. -nush cum se cheama-

Dragii mei scenaristi, va informez pe aceasta cale ca voice-over-ul intr-un film sau piesa de teatru este semn de amatorism major. In caz ca ati uitat, in genul dramatic DIALOGUL face toata treaba. “Mai stii de Revelion cand ne-am ratacit in padure? Ne prefaceam ca suntem elfi, in lupta cu orcii.” O, ha ha, GG.

10. -emofest-

Oare ce poate fi mai frumos decat un film fara dialog, cu flashback-uri, vazut prin ochii unui dependent de cocaina (dupa cearcanele de la ochi)? Mai bagam si o scena cu fata blonda care intoarce capul ca in reclamele de sampon si AVEM FILM SUNTEM CEI MAI BUNI.

Apoi au urmat 2 filme nemtzesti. Primul avea loc in METRO sau ceva de genul asta si era despre un paznic gras; in al doilea, s-a pus accent pe tensiunea sexuala dintre un baiat de 12 ani si o fata de 16. Minunat.

In concluzie, desi nu a fost o pierdere de timp asa mare ca la ultima conferinta a lui Danion, nu pot sa zic ca am plecat satisfacut, ci dimpotriva. Am plecat DEZGUSTAT. Pls lasati-o mai moale cu filmele astea artistice, ca alea sunt degeaba pe planeta, si faceti ceva cu sens, coerent si cu CONFLICT. Kthx.

i was a teenage zombie christian

Luni seara am fost la super show de stand-up la Sala Dalles. MC-ul a fost nimeni altul decat Dan/Ion Vasile pe care l-am prezentat publicului eretic in post-ul trecut. Tema a fost Tu si Hristos dar, de fapt, asta era doar un titlu catchy pentru a atrage lumea la conferinta. Adevaratul scop era promovarea ultimei carti a lui D/I-V, intitulata Repere – DUHOVNICUL DUHOVNIC DUHOVNICESC DUHOVNICEASCA. O da, am stat mai bine de 3 ore ascultand acest predicator “hip” (pentru ca el se adreseaza mai ales tinerilor), care incerca sa ne indrepte spre Calea Dreapta.

A fost o experienta interesanta. Am mai participat la niste acte de spalare a creierului in masa in viata mea: am fost la o biserica baptista si am fost la prezentarea unei tzepe piramidale. O chestie pe care am observat-o este ca toate au fost situatii bune in care sa cunosti fete. De data asta n-am cunoscut fete, pentru ca daca as fi cunoscut vreuna, ar mai fi trebuit sa cunosc inca doua – echipa jurnalistica a fost compusa din mine, Gregorian si Sebastian (iata cu ce fel de oameni umblu).

D/I-V a zis multe; o impresie generala va puteti forma citind Indrumarul pentru o viata mai buna. Eu am sa prezint pe scurt cateva din povestirile deosebit de interesante ce datu mi-au fost sa aud. Nu bag mana in vapaie pentru acuratetea lor – sunt DOAR UN OM CU NEVOI SI SLABICIUNI NORMALE si nu am memoria excelenta.

Die Liebe eines Vaters

DIV ne relateaza despre Sf. Iona din Odessa. Dupa cum ii spune si titlul (ar trebui la formularele online sa fie o lista mai mare de titluri: Mr, Ms, Mrs, Dr si St), el traia Drept, sau mai bine zis intr-un mod duhovnicesc. Acest domn avea mai multi copii. Toti traiau Drept, cu exceptia unei fete care traia in Pacat. Ca un tata iubitor, Iona se roaga Domnului (domnului care?) sa ii aduca fiica pe Calea cea Dreapta. Domnul se executa: tanara innebuneste si este inchisa intr-un ospiciu, care de fapt era lagar, cert este ca nemtzii le aduc mantuirea tuturor.

Ba esti smecher?

Se pare ca la o manastire oarecare exista o maica oarecare, care era intrerupta din demersurile ei duhovnicesti de catre o femeie care, vrand-nevrand, era demonizata. In fiecare zi, aceasta femeie demonizata o sacaia pe maica cea cuvioasa, pana cand aceasta din urma nu a mai suportat si s-a rugat Domnului de mai sus. S-a rugat ca demonizata sa isi ceara scuze si sa o lase in pace. Zis si facut, femeia bolnava mintal si-a cerut scuze (SAU A FOST VOCEA DIAVOLULUI DIN EA???) si went on her way, in her own possessed manner.

Symptoms may include hallucinations

Un copil bolnav de cancer e in spital. Medicul a spus ca nu se mai poate face nimic pentru el. Mama lui a pierdut orice speranta. Dar vai! Ce stiu oamenii de stiinta? O, muritorilor, unde va este credinta? Iata, apare un asistent langa patul micutului si ii sopteste “Tu te vei vindeca!”. Copchilul neastamparat ii zice mamei sale ce si cum. Mamei nu ii arde de poante, dar le intreaba pe celelalte asistente daca a fost cineva in camera. Fetele zic ca nu exista asistent de SEX masculin in tot etajul. Iar copilul chiar se vindecase. Iata pilda.

Finul meu il bate pe fiul meu

Ca sa mai destinda atmosfera, D/I-V ne-a povestit despre fi(n)ul sau. Manuel este finul sau si este fiu de pictor de biserici. Tudor este fiul sau si este fiu de D/I-V. Manuel a luat premiul cel mare la un concurs de pictura. Tudor este un ratat stirb.

You are the Kwisatz Haderach

D/I-V sau poate preotul pletos ne-au spus o poveste foarte interesanta, care arata cat e de importanta credinta duhovniceasca. Or something. Deci un anume barbat voia sa mearga la targul de animale ca sa vanda un bou. O invita cu deosebita curtoazie si pe consoarta. Femeia nerecunoscatoare ii zice “Nu nu, barbate, du-te tu singur. Eu am intalnire cu Mr Jesus.” Dupa cateva negocieri, femeia realizeaza ca a rationat gresit si accepta sa mearga la Bursa jivinelor cu Alesul inimii ei. Intoarsa acasa, insa, Dalila regreta amar ca nu a pasit pragul Casei duhovnicesti. Sora ei ii refuta argumentul: “Cum, fata, cand ai stat chiar langa mine in Sfanta si duhovniceasca Biserica?”. Iata. Iata! Iata ce face Domnul pentru his homies.

O, cate au mai fost! As putea pomeni despre rockerul care a pus mana in racla unui sfant si moastele i-au dat high five; apoi mai este saga parintelui Sofian “Burghiul”; si cine ar putea uita hazliul parinte Moceanu (o da!), cel la inceput neincrezator in abilitatile literare ale lui D/I-V, dar atat de smerit dupa ce a gustat din geniul maestrului… Desigur, nu as putea trece cu vederea revelatia serii, anume cele TREI BAUTURI DUHOVNICESTI:

APA – LAPTELE – VINUL

* * *

Acuma, la modul serios. Am fost la conferinta, am ras un pic, am cascat, dar am si constatat ceva: Danion Vasile NU VREA SA FACI SEX. Punct. Nu exista nici o nuanta. Singurul element tolerabil este rezultatul sau; absenta rezultatului este naspa…

Acesta a fost cel mai lung post pe care l-am scris vreodata – ma simt sleit. Am sa inchei cu una din maximele maestrului DIV: la intrebarea unui credincios manelist – “Rockul e pacatos?” – a venit replica:

“Da, rockul e pacatos… la fel ca manelele!”

Amin.