crestin = fascist si roman = pescar

Degeaba scriu despre indie pop – romanu care cauta pe google “pontino cu sunca”, “poze cu fete oribile” sau “a manca cacat” nu vrea sa stie despre muzica faina, el vrea sa citeasca ceva care sa-l enerveze. Hai ca demult nu am mai bagat un post asa controversat. erps si unatc au cam devenit subiecte rasuflate, asa ca hai sa-l sculam din morti pe Danion.

Esti crestin? Daca da, iata un pop-quiz:

Cu care propozitie esti de acord?

a) Sa ne iubim aproapele; pace voua, fratii mei!

b) SA OMORAM HOMOSEXUALII, CATOLICII, OAMENII CU FREZA CIUDATA, ROCKERII, PUNKERII ETC. ETC. ETC. MOARTE LOR IN NUMELE LUI MESIA!!!

Daca ai raspuns a), du-te la culcare, tataie! In ziua de azi, daca vrei sa fii crestin cool, trebuie sa fii cat mai nemultumit si sa incerci sa schimbi lumea in ceva duhovnicesc. Trebe sa urasti tot ce nu e duhovnicesc sau, cu alte cuvinte, NORMAL. Acu vreo luna a fost un protest organizat de diverse asociatii cretine (buna observatia lu Grigore ca este paradoxala o Asociatie “Daniil Sihastrul”) impotriva homosexualitatii. Se numea ceva de genul “Mars pentru o viata normala” si posterul reprezenta familia nucleica crestina: un barbos, o urata si o fetita.

Unii ii numesc pe oamenii astia crestini “fundamentalisti”, ceea ce mi se pare fundamental gresit, pentru ca fundamentul crestinismului este iubirea de aproape si nu mancatul cacatului cu orice ocazie in legatura cu orice face alt om si ii place. Ideologia asta are doi … hm hm… sa zicem reprezentanti, sau promotori. Unul este Danion, care e un fel de aripa moderata, si celalalt este NICADORUL CAPITANUL COMANDANTUL TRIPLUL GENERAL CORNELIU ZELEA CODREANU, care desi mort, nu ezita sa inspire… zeci? unitati? de tineri fara personalitate.

Conferintele lui Danion sunt relativ amuzante, comentariile “credinciosilor” de pe blog sunt incredibil de amuzante, dar daca esti membru Noua Dreapta esti un idiot. Bravo, boule, te-a prostit un mosneag libidinos sa te razi in cap, sa te imbraci in verde si sa bati homosexuali ca sa aperi modul nostru de viata. Ca sa fii nationalist roman, musai trebuie sa crapi de prost, pentru ca Romania este una din cele mai de cacat tari din lume. Bine, hai din Europa. Asadar, nu ai de ce sa fii mandru ca esti roman – mie unul imi e rusine si mi se face si mai mare rusine cand aud de Noua Dreapta.

Neofascistii astia au un avantaj si am sa-l las pe Dylan Moran sa explice:

Women want men in uniforms. In fact when you actually get down to it, all women really want are fascists. Hey, you can say what you like about the Nazis but those guys knew how to turn heads. – Dylan Moran

A fi roman seamana cu a fi un pescar. Toata ziua stai degeaba si puti.

va acuz de abuz

Luni seara am vazut puscariasi la teatru. Asta nu este o metafora despre cum toti suntem niste prizonieri ai orasului si teatrul este singura cale de a ne elibera. Pe scena s-au urcat puscariasi adevarati! Nu ma simteam in siguranta deloc… or fi ei artisti, dar daca sunt artisti flamanzi nu stii la ce te poti astepta. In public nu am vazut nici un jandarm, dar cred ca in loja erau vreo doi lunetisti. Este ironic ca eu, un “muzician”, eram acum in public la reprezentatia unor trupe de puscariasi, cand in urma cu 40 de ani, situatia era invers. Ha ha, ironie dulce.

Eniuei, faza asta cu teatrul puscariasilor nu e ceva nou; trupele astea au mai gustat o iluzie de libertate si inainte. Prima trupa se numea “Descuiatii” (oh!) si au “jucat” Un pedagog de scoala noua. Eram foarte entuziasmat, asta fiind una din schitele caragialiene preferate. Un tip din fata mea era si mai entuziasmat, simtind nevoia sa aplaude aleator si sa se intoarca spre mine cu comentarii witty gen “Hah, o stiam pe asta!”. WTB friends. Descuiatii au interpretat o varianta moderna a schitei, si prin moderna vreau sa zic o manea. Probabil majoritatea inputului l-a avut elevul tigan. L-am remarcat pe elevul Ionescu, care semana cu un Hugh Laurie adolescent, dar cea mai buna interpretare a avut-o un MALAC care vorbea cat de repede ii permitea craniul sau neincapator (adica RAR, HAHAHAHAHAHAHA) si batea cu pumnul in masa. Des. El a fost centrul unui moment suprarealist: pedagogul il intreaba daca “ornicul” lui e fiinta sau lucru si i-l penduleaza prin fata hipnotizant. Aici lumina s-a facut albastra, apoi rosie, apoi iar albastra si tot asa, un sunet ciudat (“uuuhooooooouuuhhhh”) a rasunat in difuzoare… timp de vreun minut, dupa care MALACUL  a zis:

Dau cinci mii de euro cui stie sa-mi zica crezul!

Ilar. Piesa se termina cu o manea. Am fost foarte dezamagit ca gluma mea preferata din aceasta schita, si anume:

Profesorul: Dar masa fiinta-i?
Elevul: E lucru, dom’le!
Profesorul: No! ca-z n-are si ea patru?
Elevul: Da, dar nu se misca, dom’le!
Profesorul (si mai vesel): Ei! pe dracu! sa se miste… poake doar ca cu spirikismus!

… nu s-a ridicat la asteptarile imaginatiei mele. Incuiati-i.

Apoi a venit alta trupa, care a jucat Caldura mare, o schita cu mult potential, care in mainile lui Cleese & Palin ar fi rupt stadioane. In mainile unor hoti, violatori si mafioti A FOST UN [SPOILER] CACAT! [/SPOILER] Nici n-a inceput bine “piesa” si am fost IZBIT de vocea naratorului care era chiar o voce reala. Adica “domnul” si “birjarul” stateau in birje si cineva spunea IN TIMP REAL “domnul se duce la usa”, “domnul apasa pe sonerie”. FAIL! Daca ma gandesc bine, greseli de genul asta faceau si aia de la UNATC si ei nu sunt puscariasi, sunt “cineasti”. Ma rog, “domnul” arata bine in rolul asta – era gras, burtos si chel, dar nu intr-un mod manelist, ci distins. Jobenul i se potrivea. “Feciorul” era un molau care probabil si-o ia in fund de la toti in puscarie. “Birjarul” spunea “mo roc” – nu stiu daca asta inseamna ceva in turca or smth, dar cand citeam textul eu intelegeam o interjectie care insemna ca ala sforaie. Schita nu se termina pe strada Pacientei, ci gliseaza in C.F.R., moment in care am plecat, pentru ca nu mai suportam nici ce era pe scena, nici pe ciudatul din fata mea.

Propun sa li se adauge un nou cap de acuzare – crime impotriva artei. Caragiale a fost facut za bitch de niste puscariasi. Vai vai vai unde se duc VALORILE NEAMULUI NOSTRU????????? (despre asta in alt post, coming soon de la aceeasi firma)

P.S. Mersi Nux & Floppy pt. Photoshop.

Albumul lunii: “This City Draws Maps” – The Rosie Taylor Project

Lucruri care imi plac (si au legatura cu albumul asta, dar pretindeti ca nu ati realizat asta inca):

• cafeaua
• terasele primavara
• indie pop
• female backing vocals
• arta moderna

Haha, m-ati prins, nu stiu nimic despre arta moderna dar o sa vedeti de ce am pomenit o asemenea gogoasa in post-ul asta mult-asteptat. Muzica trupei astea a fost descrisa ca “a world seen through the windows of cafes” si nici nu mai am ce sa adaug peste chestia asta. Cred ca nici nu trebuie sa pun vreun link in josul paginii pentru ca orice cititor urban semi-boem poate sa-si foloseasca imaginatia ca sa alcatuiasca un album de 8 piese (31 minute) care sa se incadreze in descrierea aia. Desigur, unui cititor olandez sau englez i-ar veni mai usor sa aiba aceasta reverie, pentru ca in tarile lor orasele chiar arata ca orase si nu ca niste sate mai mari si cu blocuri. Aud vociferari intr-un grai ardelenesc. Ok, Timisoara arata bine.

Ce poate nu stiati este ca si in Bucuresti poti avea o experienta care sa mearga cu albumul asta. Problema este ca trebuie sa asteptati cel putin pana la toamna, pentru ca vara in Bucuresti distruge orice ramasita de frumos si face Cismigiul sa arate ca un lac de SUDOARE.

Faza decurge asa: la ora noua dimineata, primavara, pe bulevardul Elisabeta, intri la McDonald’s (acolo vizavi de parc). Iti iei o masa langa geam, iei un suc (sau o CAFEA!) si privesti oamenii care asteapta troleul. Daca pe deasupra asculti si A Good Cafe On George Street, te-ai scos – aproape ca te face sa crezi ca esti intr-un oras studentesc occidental (nu Amsterdam, curva turistica a lumii). Daca imaginatia tot nu va ajuta, n-aveti de ales si trebuie sa ascultati albumul. E frumos. Atentie doar ca dupa cateva auditii devine monoton. FOARTE monoton.

the rosie taylor project @ label | myspace | last.fm

* * *

Da, asta este albumul lunii mai. Peste vreo saptamana am sa scriu si despre albumul lunii iunie, care a primit mult mai putine auditii decat asta, dar este FOARTE tare.

sunteti toti niste homosexuali

Imi este o lene de neinchipuit, de asta nu am mai facut update de vreo luna. As vrea sa pot spune ca adevarata cauza este sesiunea si iminentul examen de licenta, dar as minti. Or, eu nu vreau sa mint, decat daca obtin un castig material sau fac pe cineva sa rada. Idei am – as putea scrie despre albumul lunii mai (se cheama This City Draws Maps, puteti sa google it), despre cum sa fii crestin la moda, poate chiar despre albumul nou de la Coldplay, desi daca vreti recenzie superbazata la el, tre’ s-o cautati pe Pitchfork.

Alaltaieri am implinit 22 de ani. Lumea ma intreaba cum ma simt – le raspund ca la fel ca la 21. Exista totusi o diferenta si anume ca am terminat facultatea, deci acum sunt “om mare”. GROAZNIC. Peter Pan ftw. Dupa ce dau publish la post-ul asta, am sa ma mai uit la vreo 3 episoade din Friends. Da, rad copios, dar am asa o senzatie ca sunt o fata de 16 ani tocmai parasita de gagiu.

Poate mai diseara am sa incerc sa get off my ass si am sa scriu recenzia aia imputita la albumul ala monoton si plictisitor cu trompeta lui cu tot, desi mai bine as folosi timpul ca sa scriu despre terorismul islamic…