“Mare figura nea Mitu!”

Imi amintesc o scena din familia mea: incercam sa le explic bunicilor mei de ce nu era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Ca un adevarat ASEist, invocam argumente de ordin economic: cand bunica mi-a zis ca pe vremea aia iti dadea un loc de munca, iti dadea o casa, eu am replicat ca acest lucru era nociv pentru economie pentru ca in absenta concurentei, orice loaza primea loc de munca si casa. Cate si mai cate, o ce scena heartwarming era!

Probabil toti tinerii de varsta mea (si oameni mai in varsta) au fost martori sau participanti la o astfel de “dezbatere”. Exceptia ar fi cei care o duceau naspa si pe vremea aia… bunicul meu dinspre tata era sofer la Securitate si cel dinspre mama un fel de contabil al satului (mai degraba perceptor, daca e sa fim corecti), deci sa zicem ca familia mea era pe o treapta mai inalta. Oricum, azi ne e clar ca per ansamblu, o ducem mai bine.

Dan Lungu, care se pare ca e un cineva al literaturii moderne romanesti, ne prezinta o baba care o ducea bine pe vremea comunismului. Adica avea servici, avea casa si avea pile la magazine. Baba se cearta cu fiica-sa care o indeamna sa voteze cu liberalii la alegerile din ‘92 (nu-s sigur, dar asa mi se pare logic), si ea tine mortis sa voteze cu Iliescu. Asta se intampla in prezent; baba ne mai povesteste care era viata cand era ea mica, traind la sat, apoi mai maricica, la oras.

Suuuuuuper! Nu imi era suficient cat vedeam la televizor sau auzeam in autobuz babe proaste care plangeau dupa Ceausescu, mai trebuia ca aceasta nostalgie sa fie consfintita si intr-o carte. Babele proaste nu sunt amuzante, nu sunt interesante, sunt foarte enervante. Daca totusi, dragi tovarasi, vreti sa aflati povestea unei babe comuniste, nu dati banii pe aceasta carte, ci pe un bilet de tren/autobuz (sau o sedinta de spiritism) si petreceti o dupa-amiaza cu bunica of your choice.