sa radem de gay

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma enerveaza cand vad ca un articol incepe cu “nu stiu altii cum sunt”. Daca tu esti autorul unui astfel de articol, sunt sanse sa fii ori redactor la Esquire, ori sa fi scris candva un lucru pozitiv despre ERPS. Alta posibilitate, care nu le exclude pe celelalte doua, este sa fii gay. O posiblitate care le exclude pe celelalte este sa fii Ion Creanga, ceea ce ar insemna ca blogul meu e citit si in Rai. Zuper!

Oamenii gay (am sa ma refer mai intai la barbatii gay) nu sunt o specie asa diferita de noi, ceilalti, indiferent ce ar zice Noua Dreapta. Un gay tipic arata si se comporta ca o femeie si face sex cu barbati. Ce poate fi mai natural? Gay-ii se impart in trei categorii, mari, late si cu o gaura in mijloc:

• GAY DE PUSCARIE

Nu-i inteleg. Masturbarea este mai curata, mai sanatoasa si mai putin degradanta pentru rasa umana decat sexul anal fortat.

• GAY NORMAL LA EXTERIOR

Arata normal pe dinafara; se imbraca normal, se comporta normal – DAR! cand ajung acasa FAC SEX CU ALTI BARBATI. Acest tip de gay mi se pare cel mai cumsecade. As vrea sa-l am vecin, cu tot cu “partenerul” lui. Amandoi sunt educati, manierati, au job-uri bune, masini alese cu gust si ce frumos arata scara blocului cu ghivece de flori!

• GAY FLASHY

Cu mare usurinta ajung in topurile celor mai enervante persoane din lume. Hainele lor te orbesc, vocile pitigaiate te surzesc, ubicuitatea lor te conduce la acte nejustificate de violenta verbala si cel mai grav: se dau in spectacol cu orice ocazie. Se plang ca nu le sunt respectate drepturile – pentru ca sunteti enervanti! Nu cred ca Ian McKellen a luat vreodata amenda deamboulea si ma indoiesc ca Ceaikovski era luat la bataie pe strada. De ce? Pentru ca isi tineau orientarea pentru ei.

Cu chestii gen GayParade, gay-ii nu fac decat sa-si inrautateasca situatia. Vor sa lupte pentru drepturile lor? OK, isi pun costum si cravata si merg la Curtile de pe langa Uniunea Europeana, Natiunile Unite etc. GayParade e doar un eveniment in care pot sa defileze si sa tipe “UITATI-VA LA NOI CAT SUNTEM DE GAY! AREN’T WE FAAAAAAAABULOUS?” Ei ii spun “GayPride” – ce esti asa mandru? Mare cacat, faci sex cu barbati – ai sa-ti pui asta la CV?

Acum, lesbienele. Vreau un exemplu de lesbiana buna. Portia de Rossi? Asta daca iti plac femeile fara sani si cu fata de stramosul caprioarei. Lesbienele sunt urate, grase si mustacioase. Am vazut mai demult un clip in care o grasa mustacioasa zicea ca nu se mai poate ascunde, trebuie sa accepte ceea ce este si ce este este o lesbiana. Mare pierdere! Eu cred ca motivul pentru care astfel de femei devin lesbiene e ca stiu ca asta e singurul mod in care mai pot atrage atentia unui barbat. Poti sa fii oricat de urata, daca zici ca esti lesbiana, orice barbat o sa taca o secunda si o sa ridice din spranceana. Totusi, sunt sigur ca, odinioara, a existat o specie de femei BUNE care erau atrase intre ele si, ma rog, se combinau. Lesbienele moderne au uzurpat aceasta imagine sexy de la acele lesbiene primordiale, si acum o folosesc pentru propriile scopuri – adica cersitul atentiei.

Oooooo, ce post controversat! Termenul “homofob” mi se pare stupid. De ce mi-ar fi frica de un gay? Ce-mi poate face (in afara cazului in care intru la puscarie)? Ma bate cu poseta? Oricum, sper ca nu am fost prost inteles. Eu nu urasc homosexualii. In general ii gasesc obositori si iritanti, dar cand sunt intr-o dispozitie buna, ii gasesc foarte ilari. Deci data viitoare cand vedeti un gay pe strada, point and laugh. Impreuna putem fi schimbarea! Sa radem de gay!

edit 20/09/09: imi cer scuze de la toti oamenii gay pt acest post prost; in ziua de azi nu mai cred nimic din ce am scris acu un an

Albumul lunii: “We Lost The Skyline” – Porcupine Tree

Porcupine Tree – se stie. Adica unii stie, eu nu-s foarte sigur. Sunt aia care canta un fel de progresiv combinat cu un fel de metal si cu un vocal asa mai gay-utz, nu? Aici o sa imi confirme sau o sa ma corecteze Gregorian – ii copiaza pe Opeth si Opeth pe ei? Eu sunt n00b la formatia asta, dar ma bucur ca mi-am inceput periplul ariciocopacistic cu acest album delicios, mai ales ca sunt liber de prejudecati de genul “suna mai bine in original sau pe albumul live X”.

We Lost The Skyline e un album live, semi-unplugged, cantat in doi (in afara de trei piese) si, daca am inteles corect, care contine variante mult scurtate ale pieselor PT. Avantajul peste un album live traditional e ca suntem scutiti de improvizatiile obositoare si sound-ul incarcat al mai multor instrumente. Ce ramane este un concert intim care rezista la multe reascultari consecutive. Na, ca un reper mai cunoscut: Live at Sin-é al lui Jeff Buckley.

Haha, m-ati prins. Am scris post-ul asta doar asa, ca sa ma aflu in treaba, sa nu las categoria “albumul lunii” cu un singur post. Chiar nu mai am ce spune, decat ca Steve Wilson si “Wes” au voci faine, calde si pe aceasta cale am aflat cine e Robert Fripp.

porcupine tree @ official | myspace | last.fm

* * *

Poate unii au inteles gresit – la categoria asta nu e cel mai bun album aparut in luna respectiva, ci cel care mi-a placut cel mai mult MIE. Asa ca nu sa va mirati si sa nu vociferati daca apare si ceva din 1800.

nu bombardati Belgia inca!

E adevarat, cea mai inutila tara din lume* ar putea avea totusi circumstante atenuante! Putini isi mai amintesc probabil ca in 2006 Bucurestiul a fost gazda summit-ului francofoniei. Printre trupele de haitieni si ce or mai fi fost am avut ocazia de voir une excellente bande belge numita Mièle. Nu va amintiti? Dar de Zdob si Zdub va amintiti…

Eu unul pap fara comentarii orice e cantat in franceza. Asa se face ca eram indragostit de Carla Bruni inaintea lui Sarkozy si m-am bucurat sincer cand Bertrand Cantat a fost eliberat din parnaie. Dar sa revenim la miel, ca tot a fost recent o sarbatoare importanta pentru acest animal. La Bucuresti i-am comparat cu Placebo, datorita stilului zdranga-zdranga, dar ascultand albumul observ ca in afara de Les chiffres rouges, sound-ul n-are treaba cu al trio-ului de sexualitati felurite. Majoritatea pieselor au o instrumentatie minimalista, sunt lente si cantate la un duet de gatlejuri. Este ceva misterios si sexy in chestia asta, dar, cum am spus mai sus, mie imi e suficient un singur cuvant in franceza si ma manifest myself ca Gomez Adams.

As vrea sa fiu mai elocvent in post-ul asta, dar din nefericire eu nu inteleg limba franceza, de fapt. Asta inseamna ca nu pot sa zic nimic despre versuri. Am totusi o banuiala ca sunt, daca nu foarte misto, sigur doua clase peste ce scornesc trupele romanesti.

Enfin, luati calea net-ului si vedeti videoclipul, ascultati albumul si daca vreti, cumparati-l.

mièle @ official | last.fm

* Belgia este, in opinia mea, tara care a contribuit cel mai putin la civilizatia umana. Incercati sa numiti un belgian celebru… Nu, Hercule Poirot e un personaj inventat de o englezoaica. Nu, Jean Claude van Damme nu este o contributie adevarata.

plz do not manifest yourself ever again

Revista Sunete are un fel de concurs care promoveaza tinerii muzicieni mioritici numit Manifest Yourself. Cum ambele site-uri sunt ilizibile si nu functioneaza nici in Firefox, nici in IE, am sa va pun eu in tema. Trupa trimite un demo revistei, revista il pune pe site, trupa isi cheama toti prietenii sa voteze pe site. Care castiga ajunge pe CD inclus cu revista si pleaca in turneu.

Singurul numar Sunete pe care l-am cumparat pana acum a fost ultimul, ala cu Hetfield pe coperta. Dupa ce mi-a fost confirmata banuiala ca revista e scrisa de studenti UNATC, m-am delectat cu CD-ul “Best of Manifest Tour Live”. Inca o banuiala mi-a fost confirmata: scena romaneasca SUGE. As vrea sa cred ca The Mushroom Story e doar un caz izolat, dar daca insasi revista SUNETE spune ca asta este “best of”, inseamna ca lucrurile e triste.

Inainte sa trec la un review piesa cu piesa al CD-ului, mentionez ca nu am mai ascultat nici una din trupe vreodata, in afara de Voodoo, despre care stiam ca n-au nici o treaba cu muzica. Ce as scrie aicea ar fi vorbe goale daca nu ar avea si audio companion, asa ca dati clic prin zona asta si multumiti puterilor mele pirateresti pentru aceasta oportunitate de a irosi banda, spatiu pe harddisk si timp!

1. Fusion Core – Funk

Asta e primul track si ar trebui sa fie si ultimul pentru cine vrea sa-si pastreze micul dejun inauntru. Nu stiu cum se cheama genul asta, probabil funk/jazz, dar suna bine. Un riff de chitara jucaus imi mentine atentia in timp ce bassul si tobele ma fac sa dansez pe scaun. Pe la mijloc se afla un solo generic cu mult ecou ecou ecou ecou ecou. La voce se afla o anygirl – asta e o chestie care ma umple de confuzie… De ce toate cantaretele romance au exact aceeasi voce?

2. Voodoo – Frustare (asa scrie pe CD)

“M-am saturat de x, de y, de z, de t” <- eu m-am saturat de versuri de genul asta si de voce genul “am un bat in fund si ma screm”.

3. The Mushroom Story – WTF!

WTF le-a dat drumul din beci?

4. Za’ Duff – Demult

Inceputul trackului ne demonstreaza carisma extraordinara a muzicienilor romani. Piesa este rip-off Vama Veche la modul brutal iar versurile sunt de o suficienta “frustanta”. E de parca abia au invatat cuvantul “demult”, asa ca trebuie sa-l repete non stop ca sa nu-l uite.

5. Phaser – Pierduti in noapte

Cantareata de la Fusion Core se intoarce… Cum, nu e ea? Mie asa mi se pare, dupa voce. I-auziti versuri: “E devreme sa te pierzi / In nocturna suburbana“. Dupa ce zice asta tipa face un “uouououou”, adica si ea isi da seama ce chestie tare a spus. Instrumentul ala enervant ca un tantar este un xilofon, cred.

6. Sonatic – Sunt

Revolta EVIDENTA a solistului este irosita din cauza chitarei fara cojones si a clapei ultragay. Ca versuri nu e rau, dar in incercarea de a-i da claparului ceva de facut s-au impuscat intre picioare. Uitati aicea cum se canta un cantec de-asta revoltat, cu tot cu clapa: Bob Dylan – Positively 4th Street. Sau orice de la The National.

7. Minus – Parc

Nintendo-house. ’nuff said

8. Abis – Post Dot Com

O incercare de snobism pe scena romaneasca sau o incercare de rip-off Madonna? Nu, doar monotonie iritanta si versuri faux sensibile.

9. Audiogram – Loose

Cand canta in engleza, solistele romance suna ca ceva intre o Shania Twain mai tzaranca si o Sandra Nasic mai buna de batut. Instrumentatia este doomed to irrelevance.

10. Nuage – Too Late (live @ Bacau, uhu)

“Like a needle you have catched me” <- imi pare rau, nu te pot scuza. Ai esuat intr-un mod uberlamentabil. Si ce e cu sound-ul asta? Credeti ca in Bacau nu am auzit de Donna Summer si Gloria Gaynor?

* * *

Ce putem face pentru a salva scena romaneasca? Putem sa oferim feedback sincer! Putem sa facem recenzii in care sa spunem ce gandim si sa nu menajam pe nimeni doar fiindca “asta avem, cu asta ne mandrim”! Putem sa mergem la concerte si sa huiduim! Sau putem sa criticam intr-un mod constructiv. De exemplu, sugestia mea pentru … sa zicem 7 din trupele de mai sus e sa se lase complet de muzica.

Btw, in caz ca nu ati realizat pana acum, cea mai buna muzica romaneasca e de fapt moldoveneasca. Fetele sterse care frequenteaza scenele bucurestene ar putea sa invete ceva de la Alexandrina Hristov. Da svidania.

“I like the tomato.”

Povestea din On Beauty graviteaza in jurul familiei Belsey: Howard (tatal, profesor de istoria artei, caruia ii pica in poala gagici fara ca el sa faca mare lucru), Kiki (mama, foarte grasa), Jerome (fiul 1, crestin si cam timid), Zora (fiica, tocilara infecta) si Levi (fiul 2, bboy stereotip). In afara de Howard, toti sunt negri. Pe parcursul a peste 400 de pagini (zomg) suntem martori (tare formulare, nu? o iubesc…) la diversele peripetii (…mai ales cand dupa ea urmeaza cuvinte fara sens) ale clanului: conflictul cu familia Kipps (cu izvorul in conflictul profesional dintre capi), shustele lui Howard si incercarile copiilor de a-si gasi identitatea.

Mda… errrr… si mai sunt descrieri si niste mici analize asupra unor tablouri. Howard e de parere ca Rembrandt a fost doar un pictor competent si in nici un caz un geniu… poate asta o sa intereseze pe cineva… si Levi vorbeste ca un veritabil nigger. *ahem*. Nu m-a dat pe spate cartea, dar puteau fi moduri si mai proaste de a cheltui 40 lei.

Mi-a placut nota urmatoare, prin concizia, simplitatea si modestia ei.

About the Author

Zadie Smith was born in north-west London in 1975, and still lives in the area. She is the author of White Teeth, The Autograph Man and On Beauty.

Totusi, copertile I si IV si primele pagini din carte sunt pline de recenzii din ziare/reviste. A, pentru amatorii de taiat vene, aici gasiti transcrierea unei poezii din carte, despre care am suspiciunea ca inseamna ceva (non-oribil). Cei care nu intelege limba engleza se vor bucura sa afle ca am vazut cartea tradusa (cu titlul Despre frumusete) la un chiosc oarecare, pe langa Universitate.

20/06/08: LOL, acum mi-am adus aminte inca o chestie interesanta: profesorul Monty Kipps, rivalul lui Howard Belsey, emite o teorie interesanta. El zice ca Affirmative Action este o tampenie, pentru ca oferind privilegii gratuite negrilor, devalorizeaza sistemul concurential. Marfa.