O poveste care circula acuma pe internetz este a unui artist din Costa Rica care a lasat un caine sa moara de foame intr-o expozitie, astfel ca lumea sa se uite la el si sa se mire. Valoarea artistica a acestui gest nu este sub scrutin. Ce-i drept, imi pare rau ca cainele ala a murit degeaba – adica, dupa ce se termina expozitia, putea sa-l jupoaie, sa-l prajeasca si sa hraneasca un sarman. In fine.
Ce ma enerveaza pe mine e insasi petitia online care vrea sa ceara boicotarea urmatoarei expozitii a lui senior Habacuc. In momentul in care scriu aceste randuri nefolositoare comunitatii in general, ea are peste un milion sase sute de mii de semnaturi… digitale. Semnatarii sunt, la o ocheada, mai ales din tari latine. Foarte multi din America de Sud. Iata ca e si cineva din Taiwan, probabil de acord cu mine si cu gandul la un filet de ham-ham. Germanici – pauza. Ei stiu mai bine decat sa se agite pentru un asemenea cacat de “cauza”.
<banicajr>Oameni buni</banicajr>. Cum dracu sa “semnezi” o “petitie” online pentru a boicota un eveniment care se desfasoara la mii de kilometri?! Daca iti pasa cu adevarat, du-te acolo si BOICOTEAZA PE VIU. Un clic pe internet este egal cu un foarte mare ZERO:
clic pe net = zero
Tipa de la care am primit mass-ul instiintandu-ma de aceasta operatiune nobila avea avatarul si statusul de mai jos. O combinatie geniala, zic eu, care ilustreaza perfect atitudinea semnatarilor, varsta lor mentala si, mai ales, puterea lor de a fi “schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”.
