Nu va intereseaza de ce nu am mai scris de o luna. Poate daca as trai intr-un oras mai interesant, sau intr-un apartament la etajul 7, sau daca blogul asta ar avea o anume tema – poate atunci as putea face update regulat, dar in conditiile astea scriu despre tampenii care imi trec prin cap. Acesta este blogul despre nimic, un fel de Seinfeld pe care il citesti si nu prea razi. Post-ul asta l-am scris mai intai pe hartie in engleza, dar acum il traduc pentru ca numai un emo scrie pe blog in engleza.
Clovnii. Cu zambetele nerealiste si machiajul strident. Imbracati ca niste boschetari la care nici nu te uiti. Urasc clovnii. Oare erau atat de infricosatori si inainte de Jack Nicholson? Comedie cu prosti in era post-Python.
Hainele. Cand ai prea multe, tot ce poti face e sa le arunci pe alea vechi si sa cumperi mai multe. Cand sunt prea multe? Oamenilor le place sa aiba de unde alege, dar cand le dai prea multa libertate, ajung sa poarte ce au purtat ieri. Nu dai gres cu pantaloni negri si bluza neagra. Poti sa te imbraci la fel doar daca astazi te intalnesti cu alti oameni decat ieri. Oare daca cineva te intreaba cum ai fost imbracat acum o saptamana si iti aduci aminte, este un semn de vanitate?
Hainele iti stau in cale. Hainele mele stau mai mult timp pe pat, pe un scaun sau imprastiate prin camera decat in sifonier. Iti poti da seama care sunt preferatele mele dupa pozitia lor intr-o gramada: alea negre/albastre sunt deasupra.
Radioul. Candva sursa de muzica noua si hip, acum se asculta doar in masina si in bucatarie, cand n-ai televizor. Reclamele la radio sunt printre cele mai iritante risipe de timp din istorie. As vrea sa apara un DJ nou si cool, un fel de Rodney B, care sa descopere trupele noi si interesante si sa le promoveze. Slabe sanse, totusi. Chiar daca ar intra cumva in industrie si ar primi un slot in care sa-si faca emisiunea, tot ar fi o problema. Elitismul sau mediocritatea trupelor noi ar fi un mare turn-off pentru potentialii ascultatori.
Da, genial!
